Aseara timpul a izbit cerul care s-a facut tandari. Si si-a plouat cerul toate cioburile, toate oglinzile sferice in care, in fiecare se reflecta concentrata lumea. Si au siroit miliarde de lumi, intr-o alta Cale Lactee, pana au baltit, nestiute de nimeni, intr-o mocirloasa margine de canal.
Sau, cum zice Vaughan: "I saw eternity the other night"
Postări
Controlul si fragilitatea
Acum 5 zile
...CE FRUMOS...!
RăspundețiȘtergereUneori ploaia ma deprima...alteori mi-aminteste de zilele frumoase ale copilariei,cand mergeam la bunici si dupa o ploaie de vara,ieseam in picioarele goale pe asfaltul cald,ce nu avusese tmp sa se racoreasca dupa soarele dogoritor.Intram in orice balta pe care o gaseam,nestiind la acea vreme ca tulburam lumi nestiute de ganduri...de vise...de necuvinte...
Multumesc pentru 'moment',Nic!
Daaaaaaaa
RăspundețiȘtergereSi aburii care se ridica din pamant, si mirosul! Mirosul! De ploaie, de iarba umeda............
:X
RăspundețiȘtergerefoarte profund! bravo bravo bravo
RăspundețiȘtergere....de pamant ce si-a sarutat iubita ...
RăspundețiȘtergere:X
daaa...ploaia. ce-mi mai placea sa ma topai prin ploaie cand eram adolescenta. uneori ieseam din casa special pt asta. acum, na...cica am crescut si nu mai am timp de de-astea. Offf, cum suntem noi oamenii...
RăspundețiȘtergereMie imi miroase constant a zapada, desi visurile mele se invart in jurul unei umbrele rosii. Vreau o revelatie, macar a clipei, daca nu a eternitatii. Frumos spus.
RăspundețiȘtergere