Calcule

Ieri, Dimitri a avut un post care avea un link catre un articol de-al meu. Nimic deosebit. Dar.....postul lui Dimitri a fost de asemenea linkat pe blogul lui Zoso (intreaga succesiune aici). Ce m-a interesat din aceasta situatie a fost urmatoarea chesiune: cati cititori care citesc articole, urmeaza linkurile inserate? Sau: care este eficienta unor asemenea linkuri?
Principala problema cu care m-am confruntat a fost lipsa unor informatii concludente privind traficul lui Zoso ieri. Astfel, pentru a compensa aceasta lipsa, i-am calculat media de vizitatori din zilele de sambata ale ultimelor 2 luni (folosind informatiile puse la dispozitie pe blogul sau). asadar rezultatul mediu a fost de 7416 vizitatori in zilele de sambata.
Dimitri a avut ieri (conform Trafic.ro) 1016 vizitatori. Din acestia, aprozimativ 1000 au fost adusi de pe Zoso.ro. Deci avem o rata de urmarire a primului link de 13.48%.
Eu am avut un trafic de 67, dintre care aproximativ 57 adusi de dimitri via zoso. Deci o rata de urmarire a celui de-al doilea link de 5.7%.

Astept confirmari, completari de date, etc, pentru cine are asa ceva la dispozitie. CAlculul de mai sus se refera la un caz particular si poate fi generalizat cu riscurile de rigoare.

De pe bloguri

Mai mult sau mai putin surprinzator, am ajuns in ultima vreme sa citesc destul de multe bloguri si sa vad destule personaje in exercitiul limbii romane scrise. Cei mai multi scriu despre subiecte de actualitate, informeaza, sunt mereu la zi, atrag trafic. Dar sunt unii care, in blogurile lor, nu au nici o legatura cu cotidianul, cu stirea. Iar dintre acestia, un blog foarte bine scris si scris parca doar ca o datorie fata de povestea care e deja in tine si care doar trebuie exteriorizata, este cel al lui blue.eve.
Merita citit.

La vitta e bella

Astazi vroiam sa scriu despre Neagu Djuvara, despre Gaudeamus, despre Andrei Plesu...........si am tot vrut pana cand am ajuns in statia de tramvai a lui 32,7, 54 etc de la Unirea, unde asteptam regulamentar tramvaiul, cand deodata se produce un spasm in corpul social din statie (format de altfel din cetateni destul de dubiosi). O convulsie asemenea celei care pune o gazela, intr-o fractiune de secunda, dintr-o stare statica intr-una de fugit cu vreo 70km ora, cand vede ghepardul cu coltul ochiului. Lumea alerga spre cortul de campanie PSD: se imparteau tricouri! Ce delir! Ce bucurie! Cate priviri PROFUND incantate! o batranica, cu ochii sclipind de bucurie, vede ca o privesc ca hipnotizat si in marinimia bucuriei ei de a avea deja un tricou capturat, imi adreseaza o vorba: "L-am luat de pomana". I-am dat din cap a intelege ca stiu, dar n-am avut cuvite sa-i raspund.
Un tramvai opreste in dreptul evenimentului (inca nu era in statie) vatmanul coboara sa ia si el din potiunea magica: TRICOUL ROSU- PSD! Oamenii asteapta in tramvai, alt tramvai asteapta in spatele celui oprit intru rosia lui slavire. Dar staruinta vatmanului este rasplatita.
S-au mai impins oamenii, s-au mai calcat, s-au mai injurat dar cred ca majoritatea a plecat incantata si cu o mare realizare in constiinta deci mandra de ea.
Eu nu voi vota fiindca nu am mutatie, dar in rest viata e frumoasa, cerul e de un albastru admirabil astazi!

Toader Paleologu

Am vazut in ultima vreme mai multe articole cu numele "Un motiv sa nu votez PD-L". Printre argumente se numarau maneaua electorala a PD-L, personaje care candideaza din partea PD-L, sloganuri nefericite.
Pe de alta parte, sila fata de politicienii romani este generala, iar in randul tinerilor, votul in alb (care, apropos, din 2008 a devenit "valabil" legal, adica se numara si este considerat "vot de protest") apare drept o solutie tentanta.
Ei bine, impotriva articolelor amintite mai sus, vreau sa aduc un motiv pentru care sa votati PD-L, un motiv pentru care sa nu lasati "Romania cu opt clase (si mai putin)" sa voteze pentru voi.
Motivul este Toader Paleologu, fiul lui Alexandru Paleologu. De ce este bun T.P? Scurt, de pe Wikipedia: Toader Paleologu (n. 1973, Bucureşti) este un eseist român. Conferenţiar în cadrul Colegiului European de Arte Liberale din Berlin, Germania. Ambasador al României în Regatul Danemarcei şi Islanda.

După studii liceale la Colegiul Henri IV din Paris (1992-1994), stagiar la Ecole Normale Supérieure (Paris) (1996-2001); diplomã de studii aprofundate în filosofie, 1998, la Universitatea Paris I Sorbonne.

Profesor asistent şi director de program la Colegiul European de Arte Liberale de la Berlin. Visiting professor la Deep Springs College SUA, în mai-iunie 2003. Post-doctoral fellow la Harvard University (Cambridge, CA) (2002-2003) şi la University Notre-Dame, Institutul Erasmus (2001-2002). Lector la Boston College (1999-2000).

În anul 2005, este numit ambasador al României în Regatul Danemarcei şi Islanda.

Cristi de la Bucuresti

Nu! Nu este Adrian Minune. Nici Adi de la Valcea. Nici Sorinel Pustiu. Este.......Ministrul de Interne- Cristian David.
Acum vreo 2 saptamani, aparea in Cotidianul un articol referitor la modul de prezentare vestimentara a catorva dintre politicienii cei mai proeminenti de la noi. Concluzia era ca habar nu au sa se imbrace si sunt departe de imaginea politicianului occidental.
Ceea ce vreau sa se inteleaga este ca nu critic datele naturale ale domnului David, ci "micile" interventii stilistice, care probabil sunt pe gustul dansului. Oricum, mi se pare inadmisibil, ca un reprezentant al statului (si inca din functia de ministru) sa promoveze o astfel de imagine.

BCR

Am si eu un cont de debit si un card la BCR. De 8 ani le sunt client fidel. Iar in schimbul acestei fidelitati, BCR-ul ma trateaza asa cum se trateaza clientul in Romania: cu nesimtire.
In primul rand, de ceva timp incoace, am observat ca bancomatele BCR au ceva probleme. Le-am ignorat, le-am inteles, pana cand am inceput sa am tot mai multa treaba cu bancomatele, iar problemele pe care ei le aveau pareau tot mai putin accidentale si tot mai mult normale, iar mesajul "Temporarily out of service" parea tot mai mult o gluma proasta , mesajul "Permanently out of service" parandu-mi-se de tot mai mult bun simt. Am pierdut ore intregi, de-a lungul timpului, mi-am facut program sambata seara (desi aveam altul deja facut) bazandu-ma pe un bacomat si facand dupa aia devieri si ocoluri dupa inca vreo 2 sau 3, incercand sa gasesc unul care merge.
Le-am scris celor la BCR, pe formularul lor de pe site, cam acum o luna jumate, intrebandu-i daca in ochii lor, timpul meu valoreaza asa de putin. Evident nu am primit nici un raspuns. Astazi am sa le mai scriu o data: "Baieti, am gasit o banca ce imi ofera conditii mult mai bune decat ale voastre. V-am pupat!"

Silvia

Avea zilele trecute angie unu post "Barbatul fara femeie", in care era si un citat din "De ce iubim femeile" a lui Mircea Cartarescu. Se incearca tot felul de raspunsuri, mai generale sau mai particulare, cu care te identifici mai mult sau mai putin, si pe care "la rece" le gasesti bine scrise, valabile etc.
Dar "la cald" e cu totul altceva. Cand ieri am stat cu febra si cu dureri groaznice si abia ma puteam misca, raspunsul la intrebarea lui Cartarescu mi-a fost mult mai la indemana: pentru ca doar "ea" putea avea grija de mine asa simplu si natural. Multumesc Silvia!

TV

Sambata seara: un zapping la televizor: "O-la-la" cu Andra la Pro TV si "Secret Talent" cu Dan Negru la Antena 1. Niste porcarii sinistre:
Andra prezinta o emisiune al carei scop este memorarea unor cantece. Se premiaza memorarea exacta a versurilor si NU interpretarea. Adica toata montarea muzicala a emisiunii e inutila, iar pentru a-si dovedi capacitatile de memorare, concurentii ne chinuie cu niste interpretari care nu au nimic in comun cu muzica. Iar o Andra care pare a se gandi doar la ce va face dupa ce termina emisiunea, care joaca fad un rol prost, este tot ce mai trebuia unui alt gunoi Media Pro.
La Antena 1, Dan Negru il incurajeaza pe Cerebel sa taie cu drujba niste cutii de lemn, in timp de intr-una dintre cutii e inchisa o domnisoara. Cerebel e emotionat, transpira, spera sa crute viata domnitei si taie toate cutiile pana la una, in care, magie, e tanara teafara, nevatamata si care nu poate sa creada ca mai este in viata. Tot acest circ "girat" cu prezenta in juriu a lui Mircea Albulescu care trebuie sa si aprecieze prestatia.
Penibil. Si asta cu indulgenta!

Cine

Cine sunteti voi? Niste nick-uri. Unele mai copilaresti, altele mai razboinice, altele mai "problematice", altele mai deschise, altele mai cifrate. Toate imi sugereaza ceva, imi construiesc imagini, dupa cuvinte, dupa franturi de fraze, dupa detalii prinse de ici si colo. Si puteti fi astfel, unii pentru altii, si toti pentru mine, asa cum era in "jocul de-a vacanta" al lui Mihail Sebastian (.........................), "printi de Wales" si printese. In imaginile astfel construite suntem niste IDEI, asa ca, puteti fi ORICE (in sensul bun). Ar folosi la ceva sa stim prin ce mizerii si sacrificii trece fiecare dintre noi sau la ce renuntari recurge fiecare pentru a participa la "jocul" asta? Intreb , nu dau sentinta.

Cine sunt eu? Unul dintre locurile de "joaca"

Munca

Astazi mai multa munca, mai putin blog. adica asa..........., mai spre deloc.
Munca, munca, munca. Si cu putin prost gust: "Arbeit macht frei"! Stie cineva ce vrea sa zica asta?

Sau: "Meseria, bratara de aur!" (amintiri din clasa I. Asta ma face "meserias"? Grele probleme.

Diverse

Subiectul "Oana Niculescu Mizil" s-a cam fumat zilele astea. Prestatia candidatei PSD la testul de la Cotidianul a fost discutata si re-discutata. Dar, din curiozitate legata de personaj, am rasfoit si blogul dansei, unde am dat peste o invitatie la concert (evident electoral): Adi Minune, Sorinel Copilul de Aur, Dorel de la Popesti, Sorinel Pustiul si Dan Armeanca. Daca va mai faceti sperante sa prindeti reprezentatia, va dezamagesc: a fost deja pe 15 noiembrie. Iar ca sa nu credem ca asta este lingusire a prostimii, domnul Vlad Georgescu, , (fumat si el demult), intr-un comentariu ne "convinge" ca asta este "contextualizare şi capacitatea de a empatiza!"! Halal. Doamna Mizil e bucuroasa ca a putut face atatia oameni fericti desi nu ii poate multumi pe toti! Dar macar poate sa incerce.
Astia sunt candidatii PSD!
Pentru textul original aici.

Ieri am fost la Gala Internationala a Baletului. Au fost unele dansuri care i-au placut chiar si unui necunoscator ca mine. Dar........ca si la spectacolul de sambata: 15 minute intarziere. Si imi aduc aminte de vorbele unui mare profesor interbelic: "...inaintea razboiului, mergeam intr-un tren. In fata mea, statea o nemtoaica, si trenul nu pornea la timp. Nemtoaica se impacienta; iar eu i-am spus ca nu avea dreptate, fiindca noi, aici, in Orient, traim in eternitate, fara acel simt fin al timpului. Noi nu stim ce-i aia ceas. Apusenii au un simt precis al timpului, dar noi traim in eternitate."
Sa ne fie de bine!

Vecini

Urasc vecinii care asculta tot ce se vorbeste la mine in casa, pentru ca peretii sunt prea subtiri.
Urasc vecinii, care daca locuiesc sub mine, si nu aud prin planseu discutiile, ma contorizeaza dupa pasi si dupa trasul scaunului.
Urasc vecinii care pot sa-mi spuna, dupa analiza criteriilor de mai sus, cate persoane sunt la mine.
Urasc vecinii care stiu TOT despre TOTI.
Urasc vecinii care gatesc si lasa usa de la intrare deschisa, ca sa iasa mirosul pe casa scarii.
Urasc vecinii care stau la discutii la usa de la intrare in bloc. Si sparg seminte si beau bere.
Urasc vecinii care-si scutura fetele de masa pe geam.
Urasc vecinii cu apucaturi rurale din centrul Bucurestiului.
Urasc vecinii care petrec la 12 noaptea in timpul saptamanii, si pe cei care stau in fata blocului si dau manelele din masina la maxim ca sa se simta mai bine.

Ploaie de toamna

Aseara timpul a izbit cerul care s-a facut tandari. Si si-a plouat cerul toate cioburile, toate oglinzile sferice in care, in fiecare se reflecta concentrata lumea. Si au siroit miliarde de lumi, intr-o alta Cale Lactee, pana au baltit, nestiute de nimeni, intr-o mocirloasa margine de canal.

Sau, cum zice Vaughan: "I saw eternity the other night"

Week-end

Am fost ieri la targul de carte de la sala Dalles (Kilipirim). Pe baza experientelor trecute nu aveam asteptari prea mari, dar nici asa mici! E drept ca era pe final si asta poate sa fie o explicatie a faptului ca marea oferta de carte era constituita din carte pentru copii si osho-isme. Dar cu greu pot accepta asta drept scuza sau motiv a faptului ca la cel putin doua standuri mirosul de alcool il batea pe cel de carte sau a obrazniciei comerciantilor. PLUS ca, din cate mi-am dat seama, de data asta editura Humanitas nu a mai participat. Pacat pentru targ. In fine, o nota in minus de la Kilipirim , si o asteptare in plus de la Gaudeamus-ul de la Romexpo ce trebuie sa inceapa.
Sambata am fost la spectacolul "Baroneasa Lili" la Teatrul de Opereta "Ion Dacian" in cadrul "Fesivalului International al Artelor Spectacolului Muzical". Piesa a fost interpretata de actori ai Teatrului de Stat de Comedie Muzicala Sankt Petrsburg. Actorii au jucat laudabil, muzica a fost pe masura. Spectacolul, in limba rusa, a avut supratitrare si nu pot sa pun decat pe seama organizatorilor faptul ca un sfert din piesa, supratitrarea nu a functionat (ceea ce a facut o parte din spectatori sa plece) iar pe perioada de functionare, traducerea a fost una incompleta si intr-o romana execrabila, ceea ce mi se pare innaceptabil pentru un centru cultural precum Teatrul National de Opereta.

Pacat de manifestari, laudabile in sine, dar ratate in detalii hotaratoare.

RATB

De ce ma enerveaza RATB-ul? Hai sa pun la repezeala cateva motive:
1. Mijloace de transport in buna masura murdare: tramvaiele sunt toate de zeci de ani!
2. Nu au nici un orar (macar orientativ- de care , daca in timpul saptamanii cand e traficul aglomerat nu se pot tine prea exact, macar in weekend sa stiu ce asteptari sa am)
3. Rute aglomerate cu putine mijloace la dispozitie: de exemplu pe ruta lui 133 vine un autobuz la 10-15min.
4. Cu lucrarile astea de "refacere a caii de rulare" isi schimba ruta cum vor ei. Ma urc intr-un mijloc de transport si pot doar sa sper ca voi ajunge acolo unde vreau. Astazi cu tramvaiul 23 am sperat degeaba- nu mai ajungea la Unirea asa cum ajungea luni.
5. Sa circuli seara dupa 10 e o aventura: nu stii ce mai prinzi, cand mai prinzi sau daca mai prinzi. La ora 11 esti paralizat complet.
6. Cand ti-e lumea mai draga- gasesti casele de bilete inchise. De ce nu pun si ei aparate automate de bilete asa cum e in tarile civilizate si mai tin doamne in pragul pensionarii in custile alea de 1m/1m?

Astept completari ca lista asta este doar o introducere in materie.

Patapievici reconfirmat

Basescu l-a reconfirmat pe Patapievici in fruntea Institutului Cultural Roman. Ce dezastru pentru toti anagramatii, tembelii si multi dintr realizatorii TV. Dupa scandalurile de la New York, cel cu Scoala de Vara de la Berlin si cel al expoziţiei Alexandru Rădvan, in care ziarul Ziua si Antena 3 au pus umarul pentru schimbarea lui Patapievici, si dupa ce Stan si Patriciu ies public cu afirmatii jignitoare la adresa directorului ICR, acesta este reconfirmat in functie.
De ce toti prostii stau si latra si activitatea Institului in ulimii 4 ani este una remarcabila? Citez din "Omul recent" al aceluiasi Patapievici: "Dar identificarea excelentei cade in sarcina sistemului de tip aristocratic, bazat pe traditie, spirit de casta si ereditate. Divertismentul si distractia sunt democratice. Cultura si discernamantul sunt aristocratice-acestea sunt, in esenta fenomene de clasa, care nu pot fi obtinute prin criterii democratice".
Cu alte cuvinte, activitatea ICR nu trebuie sa corespunda exigentelor unor Stan, Patriciu sau altor personaje fantomatice ca ei, iar ICR nu da socoteala realizatorilor TV si spargatorilor de seminte. Activitatea ICR este apreciata de PERSOANE CARE AU COMPETENTA SI PREGATIREA de a face astfel de judecati.

Nota: acest text se refera la cei naivi, care, dezinteresati, sunt intoxicati de campaniile din presa. Acestea din urma au mai multe fundamente pe langa prostie si lipsa de bun simt.
Pe de alta parte, pana unde poate duce naivitatea si prostia, in abordarea drumului gresit, a arat-o Dimitri aici.

Timp de pierdut

Am citit ieri pe blogul lui Angie asta si m-am vazut astfel pus in fata relatiei proaste pe care o avem cu timpul si a faptului ca de multe ori nu avem ce face cu el. Si asta se datoreaza doar perceptiei gresite asupra capitalului "Timp" din viata noastra.
Cand am o predare de exemplu intr-o saptamana, atunci totul este limpede: in prima zi rezolv problemele urmatoare:..., in a doua zi problemele urmatoare, ..., in ultima zi problemele urmatoare. Totul este prevazut, prins in schema. Cu timp alocat in functie de importanta iar timpul este folosit la maxim. Asta pentru ca stiu EXACT de cat timp dispun.
Perceptia asupra timpului general pe care il avem la dispozitie este ca e nelimitat si de aici apare si anomalia "timpului de pierdut". FALS! Toata perspectiva se poate schimba cu niste calcule simple: daca mai pot avea speranta de viata la vreo 50 de ani ori 365 de zile ori 24 de ore, fac exact 438.000 de ore. Nu mai scot ore de dormit, mancat etc, etc. Pur si simplu asta este capitalul meu: mic, insuficient, oricum este numai NELIMITAT nu!
Acum, cu numarul asta (sau altul) in minte, mai are cineva "timp de omorat"?

Cristian Tudor Popescu

Acuma ceva ani in urma, intr-un interviu, Cristian Tudor Popescu il intreba pe Andrei Plesu cum poate impaca formatia sa de om de cultura cu postul pe care-l ocupa la momentul respectiv de Ministru de Externe. Raspunsul este excelent: prin "vocatia diagonala a romanilor" de a se pricepe la toate. "Si eu stiu un inginer care este ziarist" (cu trimitere directa la Cristian Tudor Popescu).
Si eu stiu un inginer care este ziarist si comentator sportiv pe deasupra.
Zilele acestea are loc Turneul Campionilor la tenis in Shanghai. Printre comentatori: CTP, iar sub explicatiile lui nu mai stii daca sa urmaresti atent meciul sau sa cedezi derapajelor verbale ale comentatorului si sa ramai cu totul interzis de ce se petrece in mintea acestuia.
La repezeala, am prins cateva exemple din masacrul auditiv de ieri:
-la o rasturnare de scor: "l-a intors ca pe ceas"
-explicatiile jocului mai slab facut de Roger Federer: "are rani la cap, intunecari la creier"
-despre participantii la turneu (cei mai buni 8 din lume anul asta): "Printre ei se gasesc si morti neingropati care nu stiu ce cauta pe-aici"
-despre unul DIN CEI MAI BUNI 8 JUCATORI DIN LUME: "Tsonga are problem elementare de tehnica, nu stapaneste lovitura, nu torsioneaza trupul" si despre acelasi: "se propteste si da in ea" si inca: "Tsonga este un jucator salbatic, adica nu este domestic" iar concluzia fireasca: "Totusi omul asta joaca tenis, e o pledoarie pentru tenis"
-Del Potro face o dubla greseala: "Daca Tsonga ii trage 2 maciuci o sa-si aduca aminte de dubla greseala"
-si despre meci: "Este un meci tipic intre un alb si un negru"
Sa ne fie de bine!

Dialog

Este o asa mare explozie de bloguri, de scriitura pe net, de folosire a mess-ului, incat ai putea spune ca toata lumea comunica cu toata lumea. Si totusi, cat de greu se realizeaza comunicarea efectiva (chiar si intre doi oameni aflati fata in fata) rezulta transparent in momentul in care trebuie sa faci o critica, sau o sugestie.
Mi s-a intamplat recent sa fac o observatie autorului unui blog in legatura cu subiectul tratat dar refuzul criticii a fost unul categoric si mi-am dat seama ca multi nu scriu pentru a discuta ceva ci pentru a decreta ceva, ca multi dintre bloggeri nu traiesc in dubii ci doar in certitudini ceea ce ii face in definitiv nedialogabili.
Exista, e adevarat cateva reguli de adresare a unei critici constructive, printre care aprecierea unui punct cat de neinsemnat din pozitia ce urmeaza a fi criticata, nefolsirea argumentelor "ad personam" sau criticarea viziunii globale implicite a interlocutorului etc. Dar toate acestea nu pot inlocui deschiderea spre dialog si buna credinta a interlocutorilor. Asa ca, daca vrem niste discutii constructive si nu vorbarie in vant, hai sa ascultam si contraargumente si puncte de vedere sensibil diferite de ale noastre.

Blogroll

Blogroll-ul! Este lista blogurilor pe care le citesti, care iti plac, care intra in rezonanta cu ce gandesti tu in asemenea masura incat pot deveni parte compenenta a structurii blogului.
Am vazute insa multe astfel de liste pe care trebuie sa le parcurgi cu scroll-ul, pentru parcurgerea carora ai nevoie de ceva timp, un adevarat panegiric al blogosferei. Si daca prin aceasta lista, vrei sa faci niste recomandari, sa trasezi niste directii, prin puzderia variantelor oferite, nu mai obtii nici un efect. Totul se transforma intr-o politicoasa reciprocitate al carui efect tinde spre 0.
Pentru o lista eficienta, si din care sa te poti alege cu ceva, trebuie facute DISCRIMINARI, trebuie folosit SIMTUL CRITIC: trebuie triat, clasificat, alcatuita o ierarhie valorica- ceea ce inseamna "discriminare". Nu toate blogurile sunt bune, nu toti blogger-ii sunt destepti, iar politetea aici, nu-si are totdeauna rostul.
Ca in oricare alt caz de alegere,democratia inseamna optiune. Daca optiunea este funadata valoric atunci avem toate sansele unei optiuni bune si eficiente. Ceea ce va doresc.

Nota: faptul ca blogroll-ul meu este restrans in acest moment este datorat strict faptului ca nu i-am acordat deocamdata prea multa atentie, iar articolul de fata nu-mi este intru totul aplicabil tocmai din acest motiv.

Ce scriem

Ma enerveaza blogurile "jurnal"- blogurile care imi spun: Astazi am mers....., astazi am facut. Ma enerveaza blogurile care pun poze si filmulete de pe youtube si 2 cuvinte sub ele. Imi displac profund blogurile care nu au nimic de zis si sunt facute doar pentru trafic, de dragul de a zice "am un blog" si eventual "ma si citeste lumea". Am citit destule bloguri care nu pot iesi dintr-o trivialitate infioratoare a subiectului.
Alexandru Paleologu spunea ca inteligenta nu este constanta. Are scapari in zona banalului, greselii, dar ceea ce deosebeste un om inteligent de unul prost este frecventa minusurilor, faptul ca la cel din urma aceste scapari devin deconcertant de lungi si dese. Mai devreme sau mai tarziu oricine scrie constant ajunge sa scrie o banalitate. Dar cat de dese pot fi aceste momente pana cand iti spui ca mai bine te opresti? Sau lumea e hipnotizata si magulita ca exista persoane care sa le citeasca elucubratiile si nu se mai pot opri din a povesti cum le place sa stea la WC, unde au fost aseara, ce au baut, ce au mancat, ce au........!
Concluzia e simpla: ca orice mijloc de comunicare in masa, blogurile au ajuns sa-si aiba OTV-urile, Pro-tv-urile, Euforiile lor si nimic nu pare a-i putea opri din delirul ametitor.
Iar celor care cred ca traficul le cautioneaza banalitatile si se simt motivati, importanti si inteligenti prin asta, am o veste pentru ei: intr-o democratie, numarul voturilor nu a fost niciodata un garant al calitatii!

Mandria de-a fi roman

Sunt unele domenii spre care, se pare, romanii au aplecare. IT-ul este unul dintre acestea. Multa vreme s-a tot vorbit despre specialistii nostri in IT care pleaca in vestul Europei si in SUA si fac treaba excelenta, multa vreme au fost ei motiv de mandrie si probabil ca pe buna dreptate. Ne-a ramas insa putin si noua din crema pe care am exportat-o mandri,si daca nu toti sunt consacrati la firme mari si de specialitate, unii isi dau masura talentului spargand bazele de date ale unor mari companii, corporatii etc. din lume. Ca justitia poate gasi nepotrivita aceasta curiozitate are importanta minora pentru romanul neaos care cade in prosternatie in fata "alor nostri" si care gaseste ca astfel de acte ilegale ar trebui sa-l propulsesze pe respectivul curios (horrible dictu: "hacker") in randul angajatilor corporatiei/ companiei tavalite in papusoi si violata informatic. Cam asa i se pare normal romanului inspirat de muze hollywood-iene.
Ei bine nu-i chiar asa! Meritul de a face "revista presei" prin calculatoarele NASA, ale Departamenului de Energie si ale Marinei Americane a fost "premiat" ieri de justitie cu 1 an si 4 luni -perioada de meditare si aproape 250.000 de dolari premiul in bani! De platit, nu de primit. Detalii aici.
Iar celor care inca se mai gandesc daca nu mai bine l-ar fi angajat pe omul nostru setos de cunoastere, intr-un post de dezvoltare a sistemului de protectie al retelei, le recomand urmatorul exercitiu: daca iti intra cineva in casa la miezul noptii, iti scotoceste sertarele si iti fura banii, l-ai angaja dupa aia sa-ti pazeasca bijuteriile?.....Asa ma gandeam si eu!

Scurt-circuite

Zilele astea au starnit o multime de pasiuni si dicutii desre alegerile din America:discutii in frizerii si dicutii in tramvaie, oamenii au discutat despre cine e mai bun: Obama sau McCain. S-au adus si argumente forte: McCain e prea batran, Obama e simpatic, primul presedinte de culoare. Aha! De la ce partide sunt? Republican si democrat. Aha! Cam ce spun partidele astea? Ce urmaresc ele, ce impact va avea alegerea unuia sau altuia dintre candidati? Asupra economiei, asupra politicii externe? Cati pot sa deau un rspuns acestor intrebari, dupa ce au urmarit pasionati alegerile din America asa cum urmaresti un meci de fotbal?
O introducere in problematica semnificatiilor situatiei post-alegeri o face Traian Ungureanu aici

Si daca a vorbi prostii si non-sensuri e un indiciu al unei dezordini de gandire (ca sa nu folosesc cuvinte mai tari), atunci de ce putem suspecta administratia care numeste o strada "Matei Elina Voievod"? (in rezumat, un domnitor cu acest nume nu a existat. Elina a fost sotia lui Matei Basarab). Suntem in criza de personalitati? Are Bucurestiul mai multe strazi decat are Romania "oameni de seama"? Am terminat zilele calendarului? Nu-i nimic. Nu ducem lipsa de solutii. Proaste!

Bucuresti

Tramvaie dezastru, oameni salbaticiti, mizeria pe strazi si trotuare, trotuare blocate.....nu e usor de suportat zilnic peisajul bucurestean si limitat la imaginile pe care le ofera curent, Bucurestiul este departe de a fi un oras atragator. Din fericire, Bucurestiul are o istorie, spatiile sale au semnificatie, imaginile sale au parfum. Pentru cine cunoaste Bucurestii in ipostazele sale, orasul poate deveni sursa de boala incurabila. Pentru cine stie Bucurestii, Calea Victoriei nu mai este doar un bulevard inecat de masini, ci este bulevardul interbelic pe care iti afirmai existenta in societate. Este bulevardul care se continua cu Soseaua, este Casa Capsa si Gradina Otetelesanu, este Palatul Telefoanelor construit de americani si este vechiul Teatru National. Este romanul lui Cezar Petrescu.
Bucurestiul de azi este parte a Bucurestiului de acum 70 de ani (multumesc pentru filmulet)si a Bucurestiului de peste 70 de ani. Luat ca atare, Bucurestiul poate fi frumos. Dar nu este totdeuna usor!

De ce sunt bune Libertatea, Click si Ring?

Nu stiu cum o mai duc editurile, ce vanzari mai au, ce mai citeste lumea si cat mai citeste pe-acasa. Raspunsul la indemana este ca "nu se mai citeste cum se citea acum.....ani" . Si pe de-o parte cred ca asa este. Iar acest aspect completeaza postul despre "Internet". Din moment ce stam toata ziua cu ochii in ecran, litera tiparita nu mai este atat de atractiva cum era in "era pre-ecranizarii".
Dar totusi asta nu este aspectul complet: mergeti dimineata cu metroul si veti vedea ce se intampla acolo: se citeste IN DRACI! Se poate usor contracara cu: "Da, dar se citeste Ring, Click si Libertatea". Si asa este in buna masura, desi se citeste si carte. Daca parcurgerea ziarelor respective nu puncteaza la calitate, cel putin puncteaza la mentinerea unor deprinderi.
Poate ca, in vremuri de restriste si de asuprire a ecranului, litera tiparita se retrage in subterane, ducand de-acolo Rezistenta si asteptand un nou moment favorabil iesirii la suprafata.

In necunostinta de cauza fiind, trebuie sa recunosc ca asteptam ceva mai mult de la topul 10 al celor mai vizitate bloguri romanesti( nu stiu de unde aveam asteptarea asta, sau daca ea era motivata de ceva- mai degraba cred ca nu- dar faapt este ca asa era!). Cand colo, acest top, pe trafic.ro, contine: 3 bloguri de sport, unul monden (pana mai ieri erau 2), un blog "fantoma"- nu pot sa inteleg cum se gaseste pe locul 2, cand nu are, cel putin in ultima vreme mai mult de 10 comentarii, ba are postari cu 0 comentarii.
Tousi, am vazut ca si in alte parti se poate: in USA cu 2 bloguri mondene si unul numit "Antijihadist Tech" si nici in MArea Britanie situatia nu e cu mult diferita. Probabil ca astea sunt preferintele, la nivel global. Asa este si asa trebuie sa fie, mi-am spus si am abandonat ideea.
Si TOTUSI, in alte parti, nu am vazut ce mi-a fost dat sa vad si sa aud sambata, in interval de 5minute de statie de travai bucurestean: un elev(apoximativ clasa a 6-a) exprimandu-si parerea sa desre Justitie: "eu m-as fi dus cu ranga peste judecator"; o familie de tigani in care o tigara era facuta posta tuturor membrilor familiei (inclusiv unui baietel de aproximativ 7 ani). De fapt in ordinea circulatiei, mama a fost cea care i-a dat baiatului tigara; soferul unei masini de lux parcata pe trotuar in statia de autobuz invecinata, deschide portiera si isi arunca gunoaiele dinauntru: pungi, hartii etc.
Si daca la bloguri nu putem, in alte sensuri cred ca reusim sa fim unici. Sa ne fie de bine!

Stiri

Am citit aseara "stirile" in Alexis de Tocqueville- "Despre democratie in America" -1835(aprox):
"Vointa nationala este una din locutiunile de care intrigantii din toate timpurile si despotii din toate epocile au abuzat cel mai mult. Dupa unii, expresia ei ar consta in sufragiile cumparate de cativa agenti ai puterii; dupa altii, in voturile unei minoritati interesate sau tematoare; unii au descoperit-o gata formulata in tacerea popoarelor si au crezut ca din simplul fapt al supunerii decurgea pentru ei dreptul de a comanda."
Mai e inca o luna pana la alegeri!