Gandul mortii ma infioara. Au trecut 25 de ani. Realitatea, lumea pentru mine este cu totul alta decat atunci cand eram copil.Sunt doua lumi al caror continut este totalmente diferit. Eul de acum nu mai regaseste eul trecut decat in niste amintiri insolite.Cum, necum o sa mai treaca pe-atat, o sa am 50-60 de ani, si tot ce acum imi este realitate va fi disparut. Realitatea mea de atunci va fi cu totul alta. Aplic practic acelasi rationament pe care l-am aplicat de la trecut la prezent, la prezent-viitor.
Angoasa de ineluctabil este imbecila. Desconsiderarea suverana, de la inaltimea celor 25 de ani a batranetii, este o intristatoare limitare.Dar nu rational discut problema asta. Socrate este perfect rational in argumentele sale: de ce sa-ti fie frica de moarte, daca ea (moartea) este una din doua:
i)un repaus absolut, adica dupa moarte nu mai e nimic. Cine ar putea refuza o odihna vesnica? Adica daca somnul, odihna de fiecare noapte este asa binevenit si placut, o odihna vesnica cum ar putea starni groaza?
ii)o trecere intr-o alta lume, adica daca dupa moarte ar urma viata vesnica, iar asta ar insemna sa te intalnesti cu toate personalitatile trecutului cu care sa poti discuta (ceea ce pentru Socrate era, evident, un lucru extraordinar), adica daca as putea sta de vorba cu Paleologu, Mihail Sebastian etc, atunci moartea ar fi chiar desirabila.
Dar nu despre asta e vorba. Pot intelege logica sa. Ceea ce nu pot intelege de fapt, poate ca nu este moartea in sine ci vecinatatea ei. Ca in logica: moartea si viata sunt doua notiuni clare, dar batranetea si moartea sunt doua notiuni vagi: se intrepatrund. Caz concret: raman interzis cand vad o persoana care nu mai are nimic de facut, mai putin de sperat, ci asteapta in fiecare zi moartea. Cum este posibila o filosofie de viata care sa nu mai aiba asupra ce se aplica? Cum sa ma pot obisnui cu o sistema care-mi spune ca nimic nu imi mai e posibil?
Postări
Hai aici, că-s taxe mici!
Acum 4 săptămâni
gresit. Moartea si viata nu sunt notiuni clare, nu sunt nici macar antonimice. Viata nu are antonim. Nasterea e opusul mortii.
RăspundețiȘtergereIar eu cred ca doar mintile ofilite stau in asteptarea mortii uitandu-se la telenovele. Dar e o chestie de mentalitate in Romania, unde batranii sunt desconsiderati pentru ca nimeni -nci macar ei insisi- nu se apreciaza. In sensul asta avem multe de invatat de la Occident. Stii vb aia, cine n-are batrani sa-si cumpere. Nu cred ca e o vorba romaneasca. Sau, daca e, o fi spus-o vreun tata de nenumarati plozi fara dadaca.
Si inca ceva, moartea de batranetea nu se intrepatrund.
Poti crapa la 20 de ani de la un anevrism cerebral puscat, pe care l-ai purtat toata viata fara sa stii. Asta e un exemplu, nush ce mi-a venit.
Doar ca, la 20 de ani, tinzi sa te gandesti mai des la cheful de sambata seara si la cretinul care te-a parasit [pe mine, respectiv] decat la momentul trecerii.
Insa la 70 ani, nu te mai cheama nimeni la chef. Iar nevoia de socializare te cheama la parastase.
Dar cred ca suntem copii destepti, eu tre sa-ti citesc textele cu disctionarul in poala, pacat ca nu exista unul cu traducere din romana pt blonde :p, repet -copii destepti [nu te va ofensa apelativul] si ca avem cunoasterea necesara de a ne educa un sistem de gandire care sa ne satisfaca atat din punct de vedere al credintei, cat si al socialului, profesionalului etc
mi-ai trimis mail , ma duc sa citesc :p
Pai uite ce ziceam: imbatranesti atunci cand nu mai ai asteptari de la viata. Si atunci moartea este unrmatoarea statie pe traseu. Nu mai ai nimic de asteptat decat inevitabilul sfarsit. Iar pentru a ajunge in starea asta nu e nevoie sa ai 70 de ani, poti avea si 20. (am scris chestia asta in postul "Filme").
RăspundețiȘtergerePe de alta parte, trebuie sa mai mentionez ca eu vorbeam despre o moarte spirituala mai mult decat una bilogica, desi cele doua se patrund in textul meu si poate ca nu le-am stapanit asa cum ar fi trebuit astfel incat sa fie perfect coerent.
Iar moartea biologica si batranetea se intrepatrund totdeauna. Ca uneori se intrepatrunde si tineretea cu moartea de care vorbeam, asta este un accident. :)