Internet

Pe cat de subtil, pe atat de puternic a pus amprenta Internetul pe viata multora dintre noi si cu cat mai subtil, cu atat mai periculos. Are Andrei Plesu un articol frumos despre cultura si Internet aici Deducea cineva din faptul ca gandeste, faptul ca exista. Daca, asa cum zice Andrei Plesu, ceea ce gandim incepe sa semene tot mai mult cu Google si Wikipedia atunci putem trage concluzia ca suntem, din ce in ce mai mult Internet, si cred ca oamenii care se nasc si cresc cu monitorul in fata vor fi altfel decat oamenii care habar n-aveau ce e ala "ecran".
Nu am net la birou zilele astea si parca as trai pe alta lume. A devenit acuma, de ne imaginat lumea fara telefoane mobile, internet etc etc., desi toatea astea sunt accesorii de data FOARTE recenta. Cum era cand trebuia sa stabilesti o intalnire, pe telefonul fix, cu o zi inainte, ne mai existand varianta unui: "vezi ca ajung in 10 minute" sau "Unde esti? Eu sunt in fata la.....Hai si tu aici!"
Foarte evident este faptul ca era nevoie de mai multa responsabilitate in ce zici si ce faci. Mai putin evidente sunt alte si alte "infime" modificari

Fabula

Click pe titlu si va urma un filmulet fantastic, gasit pe blogul lui Cristian Patrasconiu. Mi se pare fantastic pentru ca se scriu zilnic zeci de mii de pagini pe internet si aiurea, produse ale "dezvoltatei minti omenesti" dar din mormanul asta de scriitura, nu stiu daca sunt cateva mai concise, mai relevante si mai frumoase decat povestea din film: despre valori, despre.... si despre......Trebuie descoperite pe cont propriu!
Date fiind personajele si semnificatiile ce rezulta, cred ca daca numesc acesta filmare drept "fabula", nu as incalca cu nimic definitia acesteia.
Trebuie neaparat vazut pana la capt!

Vreau mai mult

Din multe puncte de vedere. Imi stabilesc un obiectv, el este mobilul meu pentru 2 luni, 6 luni, 1 an.....Il ating, il indeplinesc. Dupa aia? Ca in scenariul "limita de atins-limita de depasit" a lui Liiceanu, vreau altceva, vreau mai mult. Dar vreau mai mult DE LA mine, nu PENTRU mine. Vreau ca urmatorul obiectiv sa implice o investitie IN mine, sau in ceea ce imi este drag. Nu vreau ca investitia urmatoare sa sporeasca obiectele pe care le posed, nu vreau sa fie cantitativa, ci calitativa. Vreau sa fiu mai bun (macar PUTIN mai bun)
Si ce este si mai bine, este ca, pentru mine, aceasta succesiune de obiective se desfasoara deja.

RATB, METROREX si alte asemenea

De ce transportul in comun, asa cum il experimentam noi in fiecare zi, nu ar fi putut fi pus in practica de o societate ca, hai sa zicem, cea a coloniilor engleze din America de Nord a anului 1650?
1. Pentru ca puritanismul americanilor (o sa le spun americani respectivilor colonisti) din vremea aceea presupunea si respect (daca nu iubire) pentru aproape, asa incat "calcatul in picioare" nu intra in tratamentul obisnuit cu care se serveau reciproc.
2. Pentru ca intr-o clasificare a distantelor intre interlocutori, distantele de sub jumatate de metru se numesc "distante de intimitate". Ceea ce se intampla in mijloacele de transport in comun ar putea fi categorisit drept "distanta sexuala". In America anilor 1650 o fata a fost sanctionata penal pentru vorbe cu doua intelesuri si un sarut, iar adulterul era pedepsit cu moartea! In cazul asta statiile noastre de metrou s-ar tranfsorma in abatoare.
3. Si poate nu in ultimul rand, le lipsea tehnologia necesara.

Luni!!!!!!!!!

Stiu ca varianta ce se deschide din titlu a melodiei "I don't like Mondays" este una cam elegiaca pentru un inceput de saptamana, dar este varianta care imi place cel mai mult, iar in plus ce ma intereseaza cel mai tare este mesajul! (de fapt mesajul se refera la un atac cu arma intr-una din scolile americane, dar unirea in simtiri fata de sentimentele nutrite pentru ziua de luni a fost, hai sa-i zicem unanima, iar melodia a devenit un contra-imn al saptamanii de munca.
Acum un an, aveam un serviciu al naibii de stresant, iar weekend-ul era ca o oaza intr-un desert. Pe vremea aia, traiam cu profunda impresie, ca melodia din titlu se numeste "I hate Mondays". O diferenta de nuanta explicabila

Bucuresti

Pe alocuri Bucurestiul e frumos. Are farmecul lui, istoria lui, parfumul lui.
Si totusi, am in minte imagini "populate" ale Bucurestiului: un sofer de taxi care foloseste la stop, pe post de ata dentara o bancnota de 1 leu, sau niste indivizi in tramvai care isi taiau unghiile.
Merita sau nu merita sa iesi duminica din casa?

Sau, asa cum scria Adrian Nastase la un moment dat pe blog (citez din memorie): "seara asta- niste Rilke"? Cred ca Tocqueville ar trebui sa imi ajunga!

Natura are caile ei

Sau mai puteam numi postul asta: "De ce NU-mi place Posta Romana".
Dar sa vedem cum are natura ratiunile ei: daca inainte de 1989 a sta la coada era a doua natura a romanului, atunci posta era ca un templu inchinat divinitatii Pierdutului Timpului: iti oferea conditiile unui recules indelungat.
Astazi, cand "coada" nu mai este in mod necesar sport national situatia se schimba: cu o capacitate de a prelucra 4 clienti in 20 de minue (asa cum am experimentat ieri) Posta Romana nu poate fi decat bucuroasa ca numarul clientilor a scazut in mod dramatic! Au scapat asa de o noua Reforma!
Se mai adauga acestui tablou pios, si caile necunoscute dupa care lucreaza Posta: in mod necesar ghiseul la care stai nu poate oferi serviciile pe care le doresti, intrebarea pe care o pui este una deplasata etc etc.

Despre vot

Mi se confirma astazi ceva ce banuiam deja: la alegerile de toamna asta se poate vota doar pe liste, adica doar acolo unde ai adresa pe buletin. Nu e cazul meu. Nu voi fi in masura sa-mi "indeplinesc indatoririle cetatenesti". Pe de alta parte, asta este rezolvarea usoara a unei situatii complicate: pe cine sa investesc cu increderea mea?
M-am spalat pe maini!