Timp de pierdut

Am citit ieri pe blogul lui Angie asta si m-am vazut astfel pus in fata relatiei proaste pe care o avem cu timpul si a faptului ca de multe ori nu avem ce face cu el. Si asta se datoreaza doar perceptiei gresite asupra capitalului "Timp" din viata noastra.
Cand am o predare de exemplu intr-o saptamana, atunci totul este limpede: in prima zi rezolv problemele urmatoare:..., in a doua zi problemele urmatoare, ..., in ultima zi problemele urmatoare. Totul este prevazut, prins in schema. Cu timp alocat in functie de importanta iar timpul este folosit la maxim. Asta pentru ca stiu EXACT de cat timp dispun.
Perceptia asupra timpului general pe care il avem la dispozitie este ca e nelimitat si de aici apare si anomalia "timpului de pierdut". FALS! Toata perspectiva se poate schimba cu niste calcule simple: daca mai pot avea speranta de viata la vreo 50 de ani ori 365 de zile ori 24 de ore, fac exact 438.000 de ore. Nu mai scot ore de dormit, mancat etc, etc. Pur si simplu asta este capitalul meu: mic, insuficient, oricum este numai NELIMITAT nu!
Acum, cu numarul asta (sau altul) in minte, mai are cineva "timp de omorat"?